MARIANA BRĂESCU

„ÎNTOARCEREA SCRIITORULUI“

ARP — Sun, 14 Oct 2007 11:55:16 +0000

Apariţia concomitentă, în prima jumătate anului 2005, a nu mai puţin de şapte volume de literatură semnate de Mariana Brăescu a creat o adevarată senzaţie prin caracterul de unicat al acestui eveniment. Niciodată până atunci, în literatura română, nu s-a mai înregistrat o avalanşă asemănătoare de creaţii care, apărând în grup, să constituie în mod instantaneu o operă impresionantă. Acesta a fost încă un „superlativ”, dintre numeroasele care au însoţit cariera publică a scriitoarei. Cu numai câteva luni înainte, Mariana Brăescu, devenită în anii recenţi celebra „Doamnă CASA LUX”, pulverizase toate box-office-urile vânzărilor de carte literară, publicând într-un tiraj fabulos, de peste 100.000 de exemplare, volumul care a intrat imediat în folclorul post-modern al literaturii pentru copii: „Vulpea Academiciană”. După cincisprezece ani de afirmare strălucită în lumea afacerilor, care i-au adus o reputaţie de neşters ca proprietară a celui mai prestigios grup de presă pentru casă din Europa de Est, „revenirea la literatură” se produsese într-o manieră impresionantă. La inceputul anului 2006 s-a mai adaugat un document important ,o carte de exegeza de etapa ,”Intoarcerea scriitorului “,care conţinea treizeci de eseuri despre opera literară a Marianei Brăescu, autoarea a cel puţin două cărţi care vor rămâne definitiv în literatura română: „Al treisprezecelea Caesar” şi „Îmi amintesc şi îmi imaginez”. Întoarcerea scriitorului a început.

Bibliografia operei şi activităţii Marianei Brăescu

ARP — Sun, 14 Oct 2007 11:51:50 +0000

Jurnalist, scriitor, dramaturg, om de afaceri, Mariana Brăescu este creatoarea celei mai importante „afaceri de presă” româneşti din ultimii cincisprezece ani şi o prezenţă culturală puternică, afirmată discret dar constant. Este fondatoarea presei imobiliare, a presei pentru casă şi a presei pentru familie în România. Proprietara, între 1994 şi 2005, a Grupului de presă CASA LUX, apreciat ca fiind cel mai important grup de presă pentru casă din Europa de Est; a editat şapte titluri de publicaţii (Casa Lux, Casa de vacanţă, Practic-idei pentru casă, grădină şi apartament, Practic în bucătărie, Draga mea, Cărticica Draga mea pentru copii, Cărticica Practică), în tiraje de peste 12 milioane de exemplare anual. Înainte de aceasta, Mariana Brăescu a fondat, în 1991, revista săptămânală CASA, prima publicaţie imobiliară din istoria României (mai 1991-1992), nucleul viitoarelor mari reviste care au afirmat-o profesional şi în mediile de afaceri. Participant, cu CASA LUX, la MIPIM-Cannes (1997), cel mai important târg imobiliar din lume, aceasta fiind, până în anul 2005, singura participare românească la o manifestare de asemenea anvergură. Editorul, în această împrejurare, al numărului special „Romanian Properties-Propriétés en Roumanie”. Coordonator al standardizării profesiunii de „agent imobiliar” în cadrul programului european COSA, >>>>>continuarea aici>>>>>

Alexandru Nemoianu (S.U.A.): Mariana Brăescu sau fabula delicată

ARP — Sun, 14 Oct 2007 11:51:29 +0000

Am avut bucuria să primesc nou publicatele volume ale Marianei Brăescu „Imperfecţiuni provizorii” şi „Îmi amintesc şi îmi imaginez”. Cu mare bucurie am descoperit un scriitor deplin, agil, binevoitor, ironic şi în nimic scorţos; dovadă de delicateţe faţă de sine şi înţeleaptă înţelegere a cititorilor. Câteva lucruri pot fi menţionate aproape ca o listă de inventar.
Mariana Brăescu stăpâneşte şi foloseşte cu măiestrie limba română, înţelesul cuvântului şi cunoaşte profund condiţia umană, ceea ce înseamnă mai ales înţelegerea limitelor ei. Personajul, care poate fi Profesor Universitar, Doctor sau modest sub-contabil, este disecat de Mariana Brăescu până în adâncurile pe care însui nu şi le ştie. Este uluitor şi surprinzător modul în care Mariana Brăescu înfăţişează simultan realitatea în starea ei dublă. În condiţia văzută; fragmentată, fragilă, temporară, aparent absurdă şi inutilă şi pe planul veşnic, unde toate se unesc şi capătă înţeles. Cred că cele spuse pot fi perfect ilustrate de „Un amor” cuprins în volumul „Imperfecţiuni provizorii”. >>>>>Alexandru Nemoianu>>>>>

Dimitrie Grama (Danemarca): „Simplitate în drum spre perfecţiune“

ARP — Sun, 14 Oct 2007 11:51:15 +0000

Orice persoană înzestrată cu puţină imaginaţie, înzestrată cu ceva mai multă răbdare şi mai ales înzestrată cu ambiţie, poate în timp să producă un roman în trei volume sau chiar mai multe. Piaţa comercială este la ora actuală invadată de romane-foileton de toate genurile. Eu, din pacate nu sunt binecuvintat cu răbdare şi nici cu îngăduinţă. Pentru că întotdeauna am considerat că există o elita care, oricît s-ar împotrivi mediocritatea şi inferioritatea numeric dominante, continuă să strălucească ca o piatră preţioasă printre bolovanii drumului. De asemenea, nu citesc teatru. Nu sunt obişnuit şi am impresia că sunt martor la ceva care nu aparţine domeniului meu de fantezie. S-ar putea să fiu invidios pe cei care pot să producă piese de teatru.
Întîmplarea a făcut să intru în posesia mai multor lucrări scrise de Mariana Brăescu. Şi bine-nţeles că am început cu proza, lăsînd teatrul deoparte cu sentimentul vag, dar oricum clar, că poate niciodată nu voi citi vreuna din piesele de teatru. Dar „urcînd în nuc pîna la cer” cu Ana din „Îmi amintesc şi îmi imaginez”, doar să descopar >>>>>Dimitrie Grama>>>>>

Antonia Iliescu, (Belgia): „Poezia din miezul de nucă“

ARP — Sun, 14 Oct 2007 11:50:43 +0000

În luna noiembrie, lună urâtă şi ploioasă, cerul din preajma casei mele s-a făcut senin: tocmai primisem o seamă de cărţi, printre care şi trei cărţi ale Marianei Brăescu. Mi s-a cerut părerea după lecturarea lor. Sunt fericită că pot să exprim acum ce efect au avut asupra mea scrierile acestei remarcabile scriitoare.
Iată, încep prin a spune că am avut un adevărat şoc al surprizei: cum de nu am auzit nimic până acum despre această mare scriitoare? Cum de nu s-au făcut scenarii de film după unele proze scurte, adevărate capodopere?
Părerea pe care o fomulez aici mi-am făcut-o în urma citirii celor două cărţi de proză scurtă – «Îmi amintesc şi îmi imaginez», şi «Imperfecţiuni provizorii» – şi a piesei de teatru, comedie satirică în trei acte „Al treisprezecelea Caesar”.
Cele trei cărţi fac singure portretul scriitoarei: ea mânuieste cu dexteritate dialogul, intriga de idei, fantezia poetică dar şi satira şi psihologia personajului. Cele trei opere care mi-au pătruns în casă – şi încă mai mulţumesc dăruitorului – mi-au adus în bibliotecă nu un scriitor, ci trei! (şi poate chiar mai mulţi, …). >>>>>Antonia Iliescu>>>>>

M. Ungheanu: „Calitatea observaţiei şi inteligenţa regiei“

ARP — Sun, 14 Oct 2007 11:50:27 +0000

Prozele Marianei Brăescu se disting prin observaţia acută a vieţii, prin tăietura precisă şi sintetică, prin ironie, prin vioiciune. Autoarea îşi culege observaţiile dintr-o lume pe care romanul şi nuvela contemporană, dacă există o asemenea specie astăzi, au lăsat-o pe dinafară: lumea micilor funcţionari, a oamenilor cu vieţi circulare, monotone etc. Plăcerea este de a observa oameni, de a ridiculiza ticuri, de a înfăţişa cu sarcasm eşantioane de viaţă contemporană. Prin excelenţă realistă, proza scrisă de Mariana Brăescu vădeşte calitatea observaţiei prin selecţia amănuntului şi inteligenţa regiei. Figurile şi ticurile vizate sînt decupate precis, rapid, impuse fluent cititorului şi totodată amuzant. Dacă rutinier aceste proze pot fi situate schematic în spaţiul prozei de umor, practic aspiraţia şi valoarea lor este alta. Deşi foiletonistică, în unele din „Ipotezele” cărţii, această proză satirică se hrăneşte de la bune modele şi intră în spaţiul >>>>>M. Ungheanu>>>>>

Tudor Octavian: „Povestiri acide, precipitate“

ARP — Sun, 14 Oct 2007 11:50:11 +0000

Tot ce se întîmplă în lume şi în proză, se întâmplă, de fapt, în două feluri: „la un moment dat” şi „de-a lungul timpului”. Că nimic nu se petrece, totuşi, „la un moment dat”, fiindcă şi momentul este o desfăşurare, este de la sine înţeles; numai că ideea aceasta, a unui lucru neaşteptat, venind aparent fără cauză, din puterea clipei, din capriciul momentului e foarte ademenitoare. Ea îl seduce adesea pe autorul de povestiri, îndeosebi pe acela dedat speculaţiunilor şi paradoxului, disponibil la surpriză şi pentru care e o adevărată plăcere să ducă demonstraţia, conform cu subtila mecanică a evenimentelor, în plin absurd. Noţiunea pare a ţine cursul inevitabilului şi-l face pe cititor curios întrucît şi în inevitabil se mai produce un „moment dat”. Ea este încă agreabilă. Cînd ceva are loc pe nepusă-masă şi, mai ales, acolo unde ritmul normalului e sesizant, lectura se precipită. Vreau să spun astfel că povestitorul se lasă uneori condus el însuşi de istorisire, că e nevoie de o anume experienţă a scrisului pentru a evita soluţiile lesnicioase ce nu interesează adîncul lucrurilor. >>>>>Tudor Octavian>>>>>

A. I. Brumaru: „Amintirea şi închipuirea“

ARP — Sun, 14 Oct 2007 11:49:55 +0000

O surpriză, cel puţin pentru mine, e înfăţişarea, astăzi, în beletristic a Marianei Brăescu. Ar fi, la drept vorbind, o reînfăţişare, fiindcă, iată (cum aflu de la editorul „Carpathiei Press”, casa producătoare) autoarea fusese pregătită mai de demult pentru aceasta: a scris şi a redactat, abordînd platonic tiparul, în proză şi teatru, încă de prin anii 80: o istorie zăvorîtă, România sfîrşitului de secol 20 a cunoscut-o bine, îndurînd-o, nu i-a îngăduit însă ieşirea. Creaţia deja existentă a Marianei Brăescu a fost totuşi înregistrată publicistic: în cuvinte însoţitoare, s-au exprimat la vreme despre ea specialişti reputaţi şi stimabili, de la Val Condurache (dramaturgie) la Tudor Octavian (proza scurtă), de la profesorul Ion Zamfirescu la M. Ungheanu. (O piesă, „Pronto – agent secret sau Marea lovitură”, din 1985, a fost, aflu, realizată în aspect radiofonic în 2002, însă sub alt titlu.)
Naraţiunile Marianei Brăescu, chiar acelea cu explicaţia în umanitatea proximă ce se susţine de regulă în definiţii morale (v. „Imperfecţiuni provizorii”, Bucureşti, 2005), istorisiri felurite ca întindere, concepute cu vreo două decenii în urmă, căutînd însă a sintetiza prototipistic, pe element îndeobşte nemişcător şi irepetabil, >>>>>A. I. Brumaru>>>>>>

Al. Florin Ţene: „Splendoarea barocă a imaginaţiei“

ARP — Sun, 14 Oct 2007 11:49:40 +0000

Cunoscută, mai ales după 1990, ca dramaturg, prozator şi jurnalist cu o activitate intensă, Mariana Brăescu (fondatoarea celui mai important grup de presă pentru casă, familie şi ambient, „Casa Lux”) vine în întâmpinarea cititorilor săi cu un nou volum de povestiri, intitulat simptomatic „Îmi amintesc şi îmi imaginez”.
Deschizând coperţile acestei cărţi, parcă întredeschid cu sfială, pentru a nu tulbura liniştea timpului trecut, uşa de mahon sculptat a unui castel în care lucrurile sunt acoperite cu o pânză alburie şi transparentă a memoriei pentru a lăsa să se întrevadă, cu zgârcenie, dozajul, amintirile.
Cele nouăsprezece povestiri sunt o sinteză a artei narative a autoarei, în care se regăseşte, condensată, întreaga splendoare barocă a imaginaţiei care are la rădăcina ei „o existenţă fantastică, reflectată dintr-o lume paralelă pe care nu o putem nici măcar întrezări” (Artur Silvestri). >>>>>Al. Florin Ţene>>>>>>

Ion Zamfirescu: „Câteva cuvinte în întâmpinarea unui dramaturg“

ARP — Sun, 14 Oct 2007 11:49:26 +0000

Porţile dramaturgiei noastre româneşti se deschid azi pentru Mariana Brăescu. Să întîmpinăm acest eveniment cu prietenie, cu mulţumire, cu gînduri în măsură să invoce auspicii senine şi să prefaţeze cu încredere un destin!
Piesa Profesor de admitere ne pune în faţă, deopotrivă, o lume de visări şi o lume de realităţi. Dar nu două lumi distante, fiecare din acestea înţelegînd să se închidă în cochilia ei, ci două lumi deschise, gata să-şi împrumute reciproc substanţa şi să subscrie împreună promisiuni limpezi de viaţă.
Pe de o parte, acţiunea ne ia cu sine într-un iureş contagios de fantezie şi mişcare. Tinereţe: vervă, replici de spirit: şăgălnicii: hîrjoane; gesturi antrenante de suprafaţă; plutiri de gen oarecum carnavalesc în planuri şi construcţii de moment; acestea, toate, se înlănţuiesc viu, colorat, într-o partitură de joc, de bună dispoziţie, cu semne şi irizări de poezie în ea. >>>>>Ion Zamfirescu>>>>>